Recenzie - LUCEAFĂRUL ȘI AURORA

  

Hey! Salut! Bine ai revenit la Cărțile de Platină. 

 Pentru astăzi am pregătit o recenzie foarte specială și-ți voi spune de ce: 

1. Cartea are la bază faimosul poem al lui Eminescu, Luceafărul. Iar eu îl ador pe Mihai Eminescu!

2. Poveste de dragoste care străbate timpul și spațiul, atârnând de linia subțire dintre Rai și iad.

3. Maria Philip... știam despre această scriitoare că este apreciată și mulți cititori îi laudă cărțile, însă mereu m-a speriat bulina 18+, cărțile din această categorie nefiind tocmai pe gustul meu. Daaaaar, asta a fost!

 Așa că, fără prea multe introduceri, șueta literară de astăzi se va roti în jurul:

- Titlul: Luceafărul și Aurora

- Autor: Maria Philip

- Editura: Petale Scrise

- An apariție: 2023

- Număr de pagini: 170

- Genuri: fantasy, young adult, 18+, romance

Despre acțiune:

Incipitul o surprinde pe Aura,  personajul feminin principal, care aleargă printr-o pădure plină de mărăcini. Plecase de la conacul familiei spre casa unui lord cu care avea să se căsătorească, dar pe drum trăsura este atacată de niște asasini plătiți. Singură în pustietatea pădurii, tânăra încearcă să-și croiască drum printre spinii care-i intră adânc în carne, sângele acoperindu-i pielea catifelată. Atacatorii sunt pe urmele ei, vânând-o fără încetare. Se crede pierdută, iar când vrea să abandoneze lupta pentru propria viață, în depărtare vede un călăreț înveșmântat în negru. Cu un ultim licăr de speranță, întinde mâna, cerându-i ajutor. Apoi totul se cufundă în întuneric.

 Străinul este nevoit să o ajute. O duce la palatul său, unde îi vede osul de la picior rupt. Și are două variante: să o lase așa, semnându-i condamnarea la moarte sau să o vindece folosindu-și propriul sânge prin care curgea magie. Misteriosul bărbat alege a doua variantă, începând să o vindece. 

 Când Aura se trezește, nu recunoaște locul. Încurând îl întâlnește pe salvatorul ei, nemuritor și rece, care o va trimite în siguranță acasă. Aici protagonista se simte prinsă ca într-o colivie după ce tatăl ei pleacă într-o călătorie împreună cu noua lui soție. Mama Aurei a murit cu ani în urmă, de curând fiind înlocuită de Victoria, mama vitregă. La conac este întâmpinată de aroganța  fratelui vitreg, care se arată mirat văzând-o că se întoarce. Fata îi explică cele întâmplate, însă Vicențiu insistă să o trimită iar la logodnicul ei, lordul George. 

 Prinsă în ghearele deznădejdii și a dorului pentru părintele ei iubit, Aura, rostește în minte simple cuvinte, aducându-și aminte de salvatorul ei: "De ai veni la mine,/ Înger străin, cu ochi întunecați ca noaptea.../ Să mă răpește, să mă iei cu tine...". 

 Dar inima, care-i pompează sângele amestecat cu al lui, transformă cuvintele într-o invocație...

Ce cred despre romanul "Luceafărul și Aurora"?

 Pentru început... am citit cartea în mai puțin de 24h. Nu aveam eu cel mai mult chef de citit, însă acțiunea m-a prins atât de tare încât nu mi-a mai dat drumul până ce nu am ajuns la ultima pagină! Și pentru a fi mai exactă, am început cartea duminică undeva pe la ora 17 și am terminat-o luni dimineață la 02:13. Sooo, dap, m-a prins!

 Momentele subiectului s-au înlănțuit într-un mod atât de natural, fără forțări ale narațiunii, fără floricele literare care să încarce aiurea acțiunea... o carte scrisă de la un capăt la altul cu acuratețe, pasiune și măiestrie. Nu am simțit cum s-au scurs paginile, iar la final așteptam, cumva, ca acțiunea să se mai lungească puțin. Voiam să mai trag de lumea fantasy pe care Maria Philip a creionat-o cu atât de multă pricepere, dând dovadă că pana-i este o prelungire firească a mâinii.

 Aura este pe românește spus, pâinea lui Dumnezeu. Nu am văzut niciodată un personaj cu atâta puritate sufletească (iar eu am citit foooarte mult, din toate genurile literare). Nu poate să gândească că oamenii din jurul ei i-ar vrea răul. Îi privește pe toți prin ochii ei de o bunătate greu de egalat. Este delicată, gingașă, dar și determinată. Când vede că nu poate achita plata pentru serviciile oferite de protectorul ei, pune piciorul în prag. Nu vrea ca nimeni să sufere. Vede lumea în alb și roz, fiind învăluită de dulcele miros de crin, simbol atât al curăției sale sufletești, cât și trupești. Se opune cu vehemență lucrurilor pe care le consideră imorale, chiar dacă are de luptat cu pasiunea care crește în fiecare zi. 

 Lucian Diamon este opusul total al Aurei. Născut din flăcările iadului, demon al pasiunilor carnale (nu e spoiler, bine? Scrie asta în sinopsis) este prins în jocul de șah creat de mâna nevăzută a Creatorului. Se hrănește din plăcerea cărnurilor umane frământate de degetele dibace ale amanților în lungile nopți senine, când liniștea este întreruptă de gemete, plăcerea atingând cele mai înalte culmi. Nu oferă nimic, el doar primește. Nu iubește, el doar posedă. Nu trăiește cu adevărat, doar există, căutând suflete corupte de aprinderile trupești.

 De la bun început pot afirma că povestea este un  friends-to-lover foarte bine scris. Și PUNCT.

 Lucian este legat de dorințele Aurei, care pentru un demon antic pot părea de-a dreptul hilare: păzește rochiile Aurei, devine lordul căsătorit și nu prea care a adus-o pe fată înapoi acasă și detectivul personal al ei. Tensiunea dintre ei nu se încadrează la slow burn, pentru că dorința le pâlpâie, din când în când izbucnind în flăcări nimicitoare. La început nimeni nu vrea să ofere nimic celuilalt, pentru ca în final, moneda de schimb pentru dragoste să fie însăși viața. Mi s-a dovedit, cu această carte înzecit mai mult, că iubirea poate face minuni, are puterea de a scăpa din infern sufletele chinuite de alegerile trecutului: "- Pentru că nu am înțeles de ce Dumnezeu iubește atât de mult omul./ - Iubirea nu e ceva care se înțelege.../ - Dar acum Îl înțeleg, o oprește el."

 Celelalte personaje din carte gravitează în jurul cuplului atipic Aura-Lucian. Am intuit rolul Victoriei și al lui Vicențiu, însă pe al lui Bahir... nu prea. Am rămas surprinsă de acest personaj. Este acel prieten de nădejde, acel camarad pe care te poți baza oricând că te va ajuta... asta dacă reziști la toate teoriile pe care ți le va înșira. :)) "- E pentru prima dată când cobor la nivelul unui om.../ - Încă nu ai coborât, îl contrazice ea./ Îl prinde de cămașă și îl trage în jos." Vrăjitoarea în schimb, sau mai bine spus, acțiunile ei și modul în care povestea s-a împletit din acel punct, mi-au pus capac. Acela a fost momentul în care s-a întâmplat ceva ce mie nu mi se întâmplă prea des. Am început să plâng. 

 Au fost scene 18+ care să-i satisfacă pe iubitorii acestui gen, dar am găsit și momente mai fierbinți pe care și eu, o pudică și rușinoasă cu diplomă, le-am putut citi.

 Puterea de sacrificiu este nota finală a cărții... cât ești dispus să plătești pentru persona pe care o iubești. Uneori chiar și demonii îi cer ajutorul lui Dumnezeu...

 Un plus FOARTE MARE pe care-l admir nespus, au fost scenele în care autoarea a vorbit despre Dumnezeu ca Iubirea supremă din care se nasc toate celelalte iubiri.

 În concluzie, cartea Luceafărul și Aurora este povestea ideală pentru cei care și-au pierdut credința în dragoste, pentru împătimiții după un alt tip de eros, unul de calitate. După ce termini de citit ultima pagină stai o vreme și meditezi la tot ce ai citit... îți rămân în inimă și minte versurile-invocații care fără să-ți dai seama, te fac să-ți dorești ca și Eminescu să poată citi cartea asta. Să vadă ca munca lui de o viață, sângele care a curs pe strofele poeziilor lui, nu a fost în zadar... că mai sunt oameni care-i vor păstra cu sfințenie creația, apreciind-o la justa ei valoare.

Citate care te vor face să citești cartea:

"- Cum te-am rănit? insistă.
 - Nu contează. (...)
 O privește atent .
 - Vreau să știu cum te-am rănit. (...) Vreau să știu..., accentuează  el cuvintele.
  - Îți voi spune mâine." 

"- Ce faci? îl întreabă.
 - Te admir, răspunde scurt.
 Ea închide ochii și suspină.
 - Te holbezi la mine!
 El zâmbește." 

"- Dar nu pot să-ți dăruiesc ceea ce ai tu nevoie. Nu pot să înlocuiesc totul...
 - Tu îmi dăruiești... ceva nou." 

"- Tu nu ești obligație. Tu ești binecuvântare." 

"- Aș vrea... (...) Să fii fericit.
 Rămâne mut. 
 - Cu cine ar trebui să negociez fericirea ta?
 Zâmbește încurcat. Cu Dumnezeu sau cu Satana? Nici el nu știe." 

" Eu să-ți fiu Luceafăr,/ Iar tu, Aurora mea..."

Acestea fiind zise, sper că povestea mea despre  Lucian și Aura să vă facă să încercați cartea... nu știți ce pierdeți! 

 Romanul Mariei Philip îl găsiți la Editura Petale Scrise dar și în librăriile on-line partenere. 

 Până data viitoare, spor la citit!