Recenzie - HAIDUCUL DIN CETATE

 Bine ați venit pe Cărțile de Platină, locul unde vom vorbi despre frumos, artă și... multe cărți.

 Pentru astăzi am pregătit o recenzie mai specială: voi scrie despre propria carte! Da, ați auzit bine. Pe lângă dragostea pentru cărți și papagalul deținut în timpul conversațiilor despre pasiunea mea, iubesc să împletesc povești, să dau viață personajelor (uneori chiar să le-o iau👀). Într-un cuvânt sunt îndrăgostită de litere, cuvinte și Cuvânt.

 Așadar... discutăm despre:

- Titlu: Haiducul din Cetate

- Autor: Alexandra Drestaru 

- Editura:  Petale Scrise 

- An apariție: 2022

- Număr de pagini: 370

- Genuri: fantasy, historical-romance, young adult

 Acum, după ce am făcut puțin cunoștință cu romanul, zic să-l descoperim cu adevărat.

 Despre acțiune:

 Cartea începe în ducatul Galatornia, unul dintre ducatele regatului Androgarma. Olga Dramithius, unica fiică a ducelui Charolais Dramithius rămâne orfană de tată. Este rănită din cauza pierderii paterne, ducele fiind singurul care o înțelegea pe deplin, îi oferea libertatea după care tânjea atât de mult, mama acesteia, Iolanda Dramithius, punând accentul pe manierele pe care o domniță trebuie să le aibă.

 În incipit, Olga părăsește pe ascuns conacul și se plimbă prin orașul Astaeton, însă nu reușește nici aici să uite de evenimentul tragic care s-a petrecut în urmă cu un an. Privind în jur, observă firescul lucrurilor, modul în care viața tuturor a continuat după moartea ducelui, mai puțin a ei și a mamei sale. Întoarsă la conac, protagonista se așază lângă tufa de trandafiri plantată de Charolais în ziua în care s-a născut fiica lui. Meditând la vremurile bune pe care le-a trăit, privirea îi cade pe una dintre crenguțele tufei unde găsește un săculeț de care este prins un mesaj. 

 Citind mesajul, tot sângele i se oprește: i se cere o întâlnire cu haiducii care stau ascunși în ducat. Haiducii erau niște rebeli care căutau mereu dreptatea, așadar au călcat destul de mulți conducători pe coadă, ceea ce a atras uciderea multora dintre ei. Pe lângă această cerere, Olgăi i se spune că va găsi în săculeț o bijuterie de familie. Dar ceea ce găsește domnița o uimește și mai mult: inelul Moștenitorului. Inel folosit de regele ducatului la încoronarea acestuia. Dacă cineva ar fi găsit bijuteria la Olga, aceasta ar fi fost executată fără drept de apel. 

 Evenimentul care va declanșa cu adevărat acțiunea nu este întâlnirea Olgăi cu haiducii sau alegerile greșite pe care le face, ci asasinarea Iolandei, Marii Ducese, protagonista fiind obligată la numai 18 ani să preia tronul ducatului.

 Întrebarea este dacă va avea o domnie ușoară sau aceasta se va încheia înainte de a începe cu adevărat.

Ce cred despre romanul "Haiducul din Cetate"?

 Greu de spus, sincer! 

 Este dificil să vorbesc despre proprii copii, însă am să încerc să o fac.

 Olga este personificarea mea în poveste. Am creionat-o folosindu-mă de propriile minusuri și plusuri, am vărsat în acest personaj toate frustrările și visurile pe care le tăinuiesc. Numele pe care l-am ales nu a fost întâmplător... este numele fiicei celei mai mari ai ultimilor Țari ai Rusiei: Sfinții Nicolae și Alexandra Romanov (Olga, Tatiana, Maria, Anastasia și Alexei). 

 Dar totuși, dintr-un anumit punct, Olga devine acea eu la care vreau să ajung: mai determinată, arogantă și dornică de a schimba mai mult la lumea din jurul meu, începând cu mine.

 Andreius... ei bine, este tipul de bărbat pe care mi l-aș dori lângă mine. Dacă citiți cartea, înțelegeți ce fel de personaj este: luptătorul rece, degajat, cu un trecut învăluit în mister și o inimă pe care a decis că este mai bine să o pietrifice decât să sufere.

 Daniel este unul dintre cele mai complexe personaje create. Nu știi niciodată la ce să te aștepți de la el.

 Sibernius este personificare domnului meu învățător, Țicău Gheorghe. Este acel personaj care echilibrează balanța acțiunii, care găsești soluții chiar și în cele mai grele vremuri, însă mai este și un izvor nesecat de secrete.

 Olivia este personificarea unei alte persoane dragi, și anume dna Tulei Veronica. Jertfită pe altarul cunoașterii și al magiei, Olivia este personajul pe care toată lumea îl iubește.

 Eirian și Elora au fost inspirate din personalitatea prietenei mele venite din lumea zânelor, Maya. Prietene devotate, care nu rămân doar personaje secundare ale poveștii, ci pe parcurs urcă în ierarhie până la personaje principale.

Fragment:

"Se pare că nu tu te modelezi, ci viața pe care o trăiești și oamenii care îți calcă pragul. În funcție de ei tu te creionezi și înveți să-ți formezi o gândire, un comportament și un fel de a fi. Dar tot oamenii sunt cei care strică ceea ce este bun, care alterează și distrug; dar sunt și aceia care repară și construiesc, care alină durerea.

Nu știu cum am fost eu înainte, dar cred că în adâncul meu dormea ceva monstruos, care acum că fost scos afară își arată colții însângerați și e gata de o nouă vărsare de sânge. Acum că-mi aduc aminte de ziua prin care am trecut, mă întreb dacă nu cumva mi-a aparținut mie, sau a fost doar un vis, o închipuire.

Inima mea s-a transformat într-un târâm pustiit și sinistru, în care bat vânturile durerii și cad ploile dezamăgirii. Este și o mare prăpastie între mine și cei pe care i-am pierdut și a căror amintire va fi mereu vie în mine, deși sufletul meu arată mai mult ca ceva demult uitat și prăfuit, dar de undeva o suflare caldă îmi trezește la viață toate simțurile, mă face să deschid ochii demult adormiți și să vreau să trăiesc, să simt și să mă trezesc în fiecare dimineață."

 

 Acestea fiind spuse și răzbătute, sper că v-am făcut curioși cu privire la romanul HAIDUCUL DIN CETATE și cine știe, poate îi veți da o șansă.

 Cartea o găsiți aici: Editura Petale Scrise, dar și la librăriile on-line partenere. 

Până data viitoare, spor la citit!